În data de 30 noiembrie 2003, în faţa palatului „Românul”, într-o atmosferă de sărbătoare, Preşedintele României, Excelenţa Sa domnul Ion Iliescu, în prezenţa Rectorului Universităţii, prof. univ. dr. Aurel Ardelean, a membrilor Senatului Universităţii, a oficialităţilor locale, a studenţilor, dezvelea o placă comemorativă amplasată în onoarea marelui VASILE GOLDIŞ; se inaugura astfel Muzeul Memorial „Vasile Goldiş”, edificiu cultural de excepţie al Aradului contemporan.
PLACĂ COMEMORATIVĂ DE BRONZ
(a fost amplasată pe clădire la inaugurarea muzeului – azi dispărută)
Cu multă acurateţe, echipa care s-a angajat în acest demers cultural, a încercat, pornind de la o paradigmă post-modernă în abordarea istoriei: aceea de trecere de la simpla evocare şi reconstituire, la reiterarea prin reactualizare a unui timp istoric, a unei ambianţe, a acelui „modus vivendi” propriu fiecărei „zone” istorice.
S-a dorit ca, în maniera existentă de mult în toate muzeele europene, să înfruntăm timpul, lăsând să se înfiripe fărâma de viaţă care a conturat marile momente trăite în Palatul Românul, atunci când aici se plămădea strategia Marii Uniri. Am încercat să surprindem ceva din stilul de viaţa al celor care au trăit acolo, din zbaterile care au constituit viaţa culturală de la redacţia unei publicaţii care a făcut istorie. Cei care trec pragul acestei case să fie captivaţi de ideea acestei reiterări: a unor vremuri pe care personalităţi de excepţie le-au modelat, ieşind de sub povara timpului.
Între obiectele expuse, menționăm :
– acte de studii: foia matricolă din învăţământul secundar, diploma de maturitate, diploma de profesor, diploma de absolvire a studiilor superioare;
– acte personale: paşaport, livret militar, diverse adeverinţe;
– alte acte care dovedesc demersul civic al lui Vasile Goldiş: sentinţa de divorţ de după primul mariaj;
– o bogată corespondenţă: printre cei care se regăsesc în aceste mesaje sunt nume celebre: I. L. Caragiale, O. Goga, N. Titulescu…
– fotografii de epocă originale, deosebit de valoroase;
– publicaţii conduse de Vasile Goldiş sau la care acesta a colaborat;
– cărţi din biblioteca acestuia, unele purtând semnătura lui …
Toate acestea atestă climatul zilnic al unei epoci de excepţie. Spiritul epocii este susţinut şi prin refacerea unor spaţii caracteristice acelei perioade (sufragerie, respectiv biroul redacţional) şi prin expunerea în vitrine elegante, perfect şi individual luminate, a unor imagini şi documente de epocă în condiţii grafice de excepţie.
Cele mai valoroase documente personale ale lui Vasile Goldiș sunt păstrate în vitrinele expuse în SALA MARE a muzeului:
Vitrina 1. Index scholarum et nomine magistrorum. Testimonia maturitatis, Diploma de maturitate (Bacalaureat).
Vitrina 2. Paşaport V. Goldiş – Budapesta 1915. Carte de identitate militară. Buletin de înscriere la biroul populaţiei.
Vitrina 3. Diploma de absolvire a patru ani de facultate. Diploma de profesor – istorie, filosofie, latină.
Vitrina 4. Livret militar (Kilepti Bizonyitavany) 1917. Locotenent. Certificat de rezervist. Trecerea în rezervă ca locotenent. FOTOGRAFIE. Armată, la Viena (husari).
Vitrina 5. Istoricul Institutului „Concordia” din Arad, autor Vasile Goldiş. Scrisoare către Vasile Goldiş din partea „Ardealului teatral artistic” (revistă)- 6 aprilie 1928. Certificat oficial de la Consiliul Eparhiei ortodoxe române. 3 FOTOGRAFII.
Vitrina 6. Scrisoare de condoleanţe adresată Elenei Goldiş. Telegramă semnată Nicolae Titulescu către Vasile Goldiş (1933). Anunţul mortuar. Poezia „Jale în Luncă”, Liviu Albu. FOTOGRAFIE: catafalcul depus în foaierul Palatului Cultural.
Vitrina centrală. Românul: 6/19 februarie 1912. ZIAR Biserica şi şcoala: 28 oct./10 nov. 1912. ZIAR Românul: 3/16 sept. 1913. ZIAR Românul: 4 febr. 1921. ZIAR Teatrul magiar din Cluj (scrisoare, semnătură). Discursurile rostite la Adunarea poporală ţinută în Haţeg la 19 august 1911 (carte tipărită la Concordia). Extrasul Protocolului Botezaţilor. Document din arhiva Institutului Teologic greco-ortodox român. Scrisoare către Vasile Goldiş (Victor Alamu?). Sentinţa de divorţ (prima căsătorie). Gazeta învăţătorilor – 25 decembrie 1929.
ZIAR Manifestul „Către ţărănimea română din Chişineu-Criş”. Atlas. Document privind cercurile electorale din Arad. File din jurnal. Scrisori – 1930 – (De la fini?). Scrisoare – în creion. Cerere a soţiei către Eforie pentru acordarea unui ajutor de înmormântare. Scrisoare. (8 august?), Scrisoare dr. Ilie Carol Barbu, către Vasile Goldiş, adresată „D-nule ministru” – 1926. Scrisoare, în creion. Scrisoare a lui Octavian Goga către Vasile Goldiş – 28 oct. 1933.
Ziarele expuse în muzeu, pot fi văzute în vitrina centrală din SALA MARE a expoziției precum și în sala care adăpostește elementele principale din Tipografia Concordia:
Românul.
Biserica şi Şcoala. 11 decembrie 1877.
Tribuna Poporului – 28 oct. (9 nov.) 1898.
Luminatorul 8(20) februarie 1892.
Telegraful român – 28 ianuarie 1878.
Tribuna – 26 decembrie 1920.
Lupta – 1/14 iulie 1909.
Legea românească – 15 septembrie (1 octombrie) 1936.
Şcoala primară – 1 iunie 1922.
Şcoala primară – 15 februarie 1923.
Biserica şi Şcoala – 15/25 ianuarie 1920.
Toate aceste exponate (documente, piese de mobilier) au fost achiziţionate în timp, de la diferite persoane preocupate de strângerea de documente, respectiv de la urmaşi ai lui Vasile Goldiş. Iniţiativa strângerii documentelor – cea mai mare parte a acestora sunt inedite – aparţine rectorului-fondator al instituţiei, prof. univ. dr. Aurel Ardelean, iar investiţia – în bani – este cu mult depăşită de valoarea istorică şi sentimentală a acestora.
În ceea ce priveşte investiţia în clădirea care adăposteşte Muzeul, o clădire reprezentativă pentru Arad – Palatul Românul – aceasta este importantă, mai cu seamă că este o investiţie privată, realizată într-o clădire cu valoare de simbol pentru comunitatea arădeană.
Prezentul volum este un OMAGIU adus patronului spiritual al Universităţii, în anul în care Universitatea de Vest din Arad, care-i poartă numele, împlinește 25 de ani de existență, iar Facultatea de Științe umaniste, politice și administrative care gestionează muzeul, 20 de ani de existență; pe de altă parte aceste documente, puse în circuitul ştiinţific, vor contribui, cu siguranţă, la mai buna cunoaştere a personalităţii celui care a fost principalul ideolog la Marii Uniri, moment de răscruce în istoria noastră recentă.
În acest loc se găsea redacţia ziarului „Românul” şi Institutul tipografic „Concordia”, conduse de profesorul, jurnalistul şi omul politic Vasile Goldiş. Se spune că fiecare epocă îşi are mesagerii săi; Vasile Goldiş a fost unul dintre acele spirite care a ars în focul pasiunii pentru realizarea unui ideal colectiv.
Acesta privea un orizont peren de valori, adoptate la scară istorică, sintetizate generic în sintagma NAŢIUNE.
Generaţia sa, a mijlocit intrarea în normalitate: românii din toate Provinciile istorice se aflau sub acelaşi acoperiş pentru că, o generaţie de excepţie, s-a dedicat cu trupul şi sufletul realizării unui ideal multisecular. Vasile Goldiş, Ştefan Cicio Pop, Ioan Suciu, Ioan Ignatie Papp … sunt doar câţiva dintre cei care, vârfuri de lance ai idealurilor naţionale, s-au dovedit a fi cu adevărat „mesageri ai vremurilor noi”.
În 2003 se inaugura, în casa în care a trăit, gândit, iar mai apoi acţionat Vasile Goldiş, un Muzeu Memorial universitar, care poartă numele ideologului Marii Uniri. Placa comemorativă, pusă cu această ocazie, dorea să imortalizeze efortul înaintaşilor, acei “mesageri ai istoriei”, pe care fiecare naţiune trebuie să-i aibă în momentele sale de glorie, deși începuturile muzeului datează încă din anul 2000, când regretatul profesor ALEXANDRU ROZ – unul dintre principalii fondatori ai universității, alături de rectorul-fondator, profesorul AUREL ARDELEAN – amenaja Biroul redacțional al lui Vasile Goldiș. Ulterior toate amenajările au fost realizate sub coordonarea subsemnatului.
De la inaugurare şi până astăzi Muzeul Memorial, parte a Universităţii de Vest „Vasile Goldiş”, a devenit un loc vizitat de numeroşi elevi, care împreună cu profesorii lor pot străbate, într-un mediu ambiant deosebit – încărcat de istorie – o pagină glorioasă a istoriei naţionale şi locale. Aici te poţi întâlni cu istoria, cu generaţia de aur a Aradului, model pentru noi, toţi cei de astăzi. Nu întâmplător sălile muzeului au devenit locul în care se organizează periodic manifestări culturale de excepţie: sesiuni de comunicări, conferinţe de presă, concursuri.
Având în vedere faptul că în luna martie a anului 2008, Universitatea noastră a găzduit Primul Congres de Istorie a Presei din România, tocmai în anul Marii Uniri (90 de Ani de la realizarea acesteia), conducerea universităţii a achiziţionat întreg parterul acestei clădiri-monument „Palatul Românul”, iar la 1 decembrie 2008 s-au inaugurat încă 4 săli de expoziţie, mult mai multe exponate fiind găzduite aici, inclusiv din presa vremii. Această continuare a muzeului, face ca acesta să devină un adevărat templu al MARII UNIRI, deoarece exponatele, planșele și documentele “vorbesc” în primul rând de perioada de după realizarea Unirii celei mari: 1918 – 1938. Este perioada în care se pot observa beneficiile actului de la 1 decembrie 1918; intrăm în contact cu o ROMÂNIE în plină expansiune economică, dar și cu o ROMÂNIE care trebuia să-și armonizeze politicile din teritoriile de pe versanții munților Carpați.Cu prilejul împlinirii a 95 de ani de la Marea Unire, colecția muzeului a fost îmbogățită cu un colț etnografic, obiectele fiind donate de urmași ai lui Vasile Goldiș din localitatea natală.
Un exponat deosebit de valoros este mașina de scris personală, păstrată până astăzi de familie, azi gasindu-se în sala Biroului redacțional.
Muzeul Memorial Universitar VASILE GOLDIȘ este un organism viu, care se îmbogățește de la an la an și vine în sprijinul comunității pentru a menține la Arad, flacăra unității statale naționale.
Muzeul Memorial Universitar VASILE GOLDIȘ este un punct de sprijin important în efortul pe care comunitatea arădeană îl face pentru a accede la titlul de CAPITATĂ CULTURALĂ A EUROPEI – 2021.
“Fiecare popor şi fiecare epocă se aşează în ierarhia valorii istorice după măsura în care a ştiut să-şi întocmească fiinţarea sa pe pământ în aşa fel ca tot insul să simtă iubirea de bunăvoie consimţită a colectivităţii pentru dânsul. Ascensiunea omenirii spre acest miraculos ideal e trudnică, afară din cale. Şi totuşi toate războaiele şi toate luptele sălbatice iscate din instinctele barbare, deasupra tuturor mizeriilor ce au produs, ori tocmai prin aceasta, sub puterea unei trainice legi a firii, au germinat tot mai multă dreptate în lume şi încetinel, cu multă şi îndelungă anevoinţă transformă ura în iubire, cum motorul transformă energia calorică a exploziei în energie cinetică ce mişcă vehiculul spre ţelul dorit. IUBIREA ESTE IZVORUL, ESENŢA ŞI ŢELUL VIEŢII. Fărâmiţată însă în multe sute milioane de vieţi, în miliarde de vieţi, ea se pierde în învelişul năpraznicelor încăierări de toate zilele pentru viaţă. Numai unora aleşi dintre infinitele mulţimi li s-a hărăzit destinul de a lepăda trudnica războire pentru viaţa zilelor şi a purta farul ce luminează calea eternităţii, care este calea iubirii” (VASILE GOLDIȘ).